view:  full / summary

Casele care salveaza vieti

Posted by Coliba Verde (din Ardeal) on January 16, 2016 at 2:20 PM Comments comments (3)

    Mă consider un om simplu, exact ca majoritatea celor care citesc sau vor citi aceste rânduri. Mă consider un om simplu....pur și simplu. De ce ar trebui să fim mai mult de atât. Simplu și atât. Și ca la orice om simplu (majoritatea acestora), pe „strada mea” câteodată „este soare” câteodată „plouă”....poate e mai  multă „umezeală” decât „secetă” :) ...dar important este să avem sănătate, că ne „uscăm noi”.  Tocmai pentru că sunt un om simplu și am văzut „lumina de la capătul tunelului”, simt că am un mesaj. Un mesaj care aș vrea să ajungă la oamenii simplii care au „ploi” asemănătoare cu ale mele. 

     Omule simplu. tu ce faci? Te trezești, mergi la muncă buimac, ai merge acasă după masa dar nu poți pentru că nu-ți vor ajunge banii, așa că ma stai la servici și în sfârșit, seara ajungi acasă încă la timp să dai un pupic de noapte bună copilului, copiilor tăi, apoi caz în pat...dacă ai suficientă putere, perechea ta va fi fericită, dacă nu, dacă nu tot fericit(ă) va fi...în alt pat. Zici că, totuși merită? Că ai de două ori pe an 14 zile în care poți să te bucuri la maxim, cheltuind toți banii adunați în restul anului. E foarte bine...și pentru tine (dacă tu așa simți) și pentru cel care „îți dă banii” va fi bine, că în alea 14 zile, banii lui ajung înapoi la el: E bine ghicit, nu credeți? Dar nu vreau să vă plictisesc cu asta. Este o poveste lungă. Aici vorbim de case. Case care salvează vieți. Ahhh, nu, nu produc bani, din care să trăiți...ci salvează vieți.




Nu sunt un bun „narator”, dar sper să înțelegeți mesajul meu :) : 

    Întâlnindu-mă la un moment dat cu casele ecologice, mi-a apărut în fața ochilor luminița de la capătul tunelului. Am zis „Sunt salvat”. Este o noutate, oamenii „vor musca” și om mă fac. Niciodată nu am avut propria casă. În 2005 ne-am zis „DA” la primărie și biserică și am început să visăm.Să visăm la propria casă.  Era un vis adânc....nicicum nu a vrut să iasă la  suprafață. Stăteam la oraș, plăteam chirie, grădiniță, rate (credite personale pentru mărunțișuri gen frigider, televizor, etc), încălzire, internet, apă, gaz, telefon, gunoi, lift, curent....pfff...plăteam pentru tot. Plăteam ce puteam bineînțeles...că trebuia să și mâncăm. Dar să revin la case....repede s-a găsit primul client pentru o astfel de casă. Niciodată nu am fost un bun afacerist. Așa că nu m-am îmbogățit din construcția unei astfel de case. Ba mai mult, lucrând la accea casă, tot mai mult, cu fiecare zi care trecea, realizam de fapt ce este o casă ecologică. Tocmai pentru că nu mă concentram corespunzător la casa respectivă, am și făcut greșeli...de care nu sunt mândru. În schimb, eu am realizat atunci, că o casă naturală, ecologică NU ARE NICI O LEGĂTURĂ CU AFACERILE! O casă ecologică este însăși viața! O mână întinsă celor care nu pot lua credite, o mână întinsă celor care nu moștenesc sau nu câștigă salarii cu cinci cifre. 

     Prin contactul meu cu aceste tipuri de case, mă întâlneam cu tot felul de oameni, cu altfel de oameni decât cei cu care mă întâlneam la oraș (între timp ne-am mutat în chirie la țară, ceea ce a mai adus puțin soare în plus pe strada noastră). Acești oameni aveau ceva în comun. Păreau mai liberi, mai deschiși, mai curajoși, mai prietenoși. Oameni care m-au făcut să înțeleg că viața adevărată nu are legătură cu afacerile, cu banii.

     Și iarăși revin la case, spunându-vă că în ultimii 4-5 ani am învățat nenumărate moduri de a construi o casă și cel mai îmbucurător lucru că acum știu și aș vrea să mă credeți că VĂ PUTEȚI CONSTRUI O CASĂ FĂRĂ A FACE CREDITE LA BANCĂ, FĂRĂ A FI NEVOIE DE MOȘTENIRE! Știu, mulți dintre voi ați zâmbit ironic, mulți poate nici nu citiți continuarea, dar da, se poate. Sper să vă pot arăta acest lucru, în acest an, când mi-am propus să construiesc o casă de 80 mp utili din maximum 3000-4000 euro. Și nu vorbesc de o colibă (deși am numit proiectul „coliba verde”). Vorbesc de o casă cu care sper să nu cheltui mai mult de 1000-1500 de lei pe sezon pentru încălzire. Da, iarăși ai tras de nas. Te gândești că „numai fundația costă 3000”. Adevărul e că sistemul în care trăim nu ne ajută. Ne-a distrus valorile, tradiția...meseriile, meșteșugarii. Nu pot acum să fac troc. Este greu să faci acest lucru când toți așteaptă la schimb...bani. Da, am nevoie să cheltui și sper să fac cumva rost acei bani. Simt că voi putea să faca asta, deoarece eu văd altfel o casă ecologică. decât mulți dintre voi. O văd parte a vieții mele. Îi dau viață,trăim împreună, ne ajutăm reciproc. Eu nu mă gândesc să întreb pe cineva „cu cât mi-o faci, cât e mp?”. Mi-o fac eu, cu familia, prietenii, cine or vrea să vină să ajute. Mi-o fac în funcție de teren, de ce-mi oferă acesta (din această cauză este extrem de important alegerea terenului. Știu. Te gândești „păi tu ai timp”, „păi ție îți este ușor. că te pricepi”. Da, am timp. Mi-am făcut. Am redus cheltuielile, ca să trebuiască să muncesc cât mai puțin cu pentru bani și să muncesc mai mult pentru hrană. Hrană sănătoasă, bineînțeles că nu mai vreau să cumpăr materiale plastice. Cred că aâi prins ideea : o casă ecologică, adevărată este de fapt un stil de viață...un alt stil de viață. Și în nici un caz nu este un pas înapoi în trecut. Pur și simplu eliminăm elementele negative, dăunătoare din viața modernă...și asta face să pară că ne întoarcem în timp. Oricine este liber să aleagă (deși sistemul face eforturi să nu avem posibilitatea de a alege). Interesul lui este să muncim...pentru bani. Pentru banii lui. Iar noi plătim scump pentru bancnotele sau monedele alea. Plătim cu timp din viața noastră. Ați observat că petreceți mai mult timp cu colegii decât cu familia? Poți întreba liniștit „cât costă o casă ecologică?”! Vei găsi echipe care să și-o facă. Dar rezultatul final va fi doar o casă construită din materiale naturale, eventual și economică pentru buzunarul tău. Dar nu va fi parte a vieții tale, a familiei. Niciodată. Tu te vei bucura de acea casă doar de după ce vii acasă de la „jobul full time”. 

    Și încă odată revenind la case : stiind faptul ca in sfarsit pot avea propria casa, construita din forte proprii, o casa cu care voi economisi, o casa care nu imi va imbolnavi familia, o casa care nu va polua mediul (deci nu afecteaza semenii, vituitoarele, etc)...pot să zic că mi-a salvat viața. Acolo unde e stres (si de cele mai multe ori din cauza banilor, mai exact din lipsa acestora), inevitabil apar boli, certuri...vieți distruse. Nu pot să zic că am avut probleme serioase in familie (certuri), dar acum stiu ca nici nu vom avea. Casa (care am planuit-o s urmează să o construim) ne-a salvat viața. După ce am aflat de casele ecologice am început să ne gândim să eliminăm alte elemente „non-ecologice” din viața noastră, am început să zâmbim mai mult, să vedem întodeauna jumătatea plină a paharului, să ne dăm seama că de fapt trebuie educați să supraviețuiască, să ajute, să însușească...și nu să „facă bani”...și povestea poate continua. Bineînțeles că și acum mai „plouă pe strada noastră”....dar ne „uscăm” mai repede:D

    Dacă pe mine ca om simplu m-a ajutat, pe tine de ce nu te-ar ajuta omule simplu? 

PS. poate am scris putin haotic, dar asa sunt eu ;) ...nu știu să-mi expun sentimentele....dar am încercat, să ajut :)

     

Linii drepte sau forme organice? Tu ce ai alege?

Posted by Coliba Verde (din Ardeal) on January 8, 2016 at 11:40 AM Comments comments (0)

Înainte de a lucra în domeniul construcțiilor ecologice, colțarele (de aluminiu, de plastic) nu lipseau din activitatea noastră zilnică. La fel cum bolobocul (nivela de apă;), sfoara cu plumb trebuiau să fie lângă noi tot timpul. Deși, probabil, aveau dreptate, era extrem de enervant, când, clienții pentru care renovam un apartament, verificau „perfecțiunea pereților gletuiți. Într-un loc, unde am zugrăvit  pentru cineva, a doua zi dimineață, după gletuirea finală a pereților, șlefuite, și pregătite pentru zugrăvit, ne așteptau câteva cerculețe. Cerculețe făcute de proprietar, deoarece a văzut câteva imperfecțiuni și ne-a atras atenția că trebuie reparat. Apucă-te din de la început. În alt loc, beneficiarii verificau peretele cu becuri halogene de 500 w (după asta, ca să evităm o astfel de experiență, șlefuiam peretele având în cealaltă mână un astfel de bec). Pot enumera multe astfel de cazuri sau probleme între beneficiar și prestator din această cauză. Din cauza PERFECȚIUNII! 

Oare de ce? Oare de ce tinde omul spre perfecțiune, de ce vrea pereți ca „hârtia” sau ca „sticla”? Acum, gândindu-mă la astfel de oameni, sincer, îmi este milă de ei. Îmi este milă, deoarece (în ceea ce mă privște) par mereu nefericiți, mereu nemulțumiți...și din cauza asta mereu nefericiți. 

Când am început să lucrez în domeniul construcțiilor ecologice (mai bine zis când am început să învăț ), fiind obișnuit cu aceste așteptări, am rămas extrem de surprins, când am văzut că acei oameni care își doresc case ecologice, nu caută aceste perfecțiuni, ba mai mult chiar le evită! Pereți fără să fie șlefuiți, colțuri rotunjite, chiar încăperile sau casele au forme rotunde, ovale....în orice caz, mă întâlneam tot mai mult cu alte forme decât cub, dreptunghi, linie, etc.

Prima oară când am întrebat „totuși, de ce nu aveți linii drepte în casă?”, răspunsul a fost : „Janos. Uită-te la tine. Analizază-ți corpul. Arată-mi o linie dreaptă sau ascuțită pe corpul tău. Găsești? Găsești pe tine, în tine forme, linii drepte, perfecte?” Dar în natură? În natură totul este drept? Te întâlnești numai cu pătrățele sau dreptunghiuri?” - Într-adevăr. Foarte puține lucruri perfecte. Foarte rar se întâmplă să găsim două ființe, creații ale naturii perfect asemănătoare. Și omul face parte din natură. Nici un om nu seamănă perfect cu altul. Și atunci? Atunci de ce ne dorim casa cu linii perfecte, pereți perfect șlefuițți, case perfect asemănătoare? De unde vine dorința asta a omului?

Oh, natura asta atât de perfect de imperfectă! Alegând formele organice în cee ce privește o casă, pe lângă faptul că scăpăm de mult stres și mai  economisim oarecare energie (atât din partea beneficiarului cât și din partea prestatorului) putem beneficia de câteva avantaje, care ne pot ajuta să ne simțim mai bine în propria casă : 

  • formele organice măresc spațiul (pereții drepți sunt un obstacol pentru privire, pe pereții curbați alunecă privirea)
  • crește rezistența la diferite forțe naturale : vânt, cutremur
  • energiile se propagă mai uniform (colțurile caselor întodeauna rămân mai reci, deoarece curenții de aer au un traseu circular)
  • copii mici sunt mai în siguranță (în caz că se împiedică, nu-și sparge capul într-un colț, dacă acesta este rotunjit)
  • din punct de vedere tehnic este mai avantajos, deoarece un colț ascuțit poate fi mai ușor avariat decât un colț rotunjit
  • din punct de vedere ecologic, este ideal să încălzești casa cu o singură sursă de căldură (fără țevi, calorifere). Astfel este mai ușor de proiectat o casă în jurul unei sobe, dacă avem forme organice, decât cu forme dreptunghiulare sau pătrate
  • o casă cu forme organice se încadrează mai bine în natură decât una .... „cubică”
  • „unelete” de ajutor pentru realizarea formelor organice găsești și în natură, nu trebuie să alergi la cumpărături
Iată, în cele de mai jos și câteva exemple, unde NU găsim linii drepte, perfecte :













 

Ateliere la Coliba Verde - casa ecologica din lut si proiect off-grid

Posted by Coliba Verde (din Ardeal) on December 30, 2015 at 9:10 PM Comments comments (8)

Coliba Verde - casă ecologică din lut și proiect „off-grid”.

Dragi Prieteni! Numele meu este Németh János și sunt președintele Asociației „Case Naturale” din România, administrator al site-urilor www.casedinlut.ro, www.casedinbalotidepaie.ro  și www.casenaturale.org. De asemenea sunt cel care a înființat una dintre primele echipe de construcții, axată numai pe construcții și renovări cu materiale naturale. Din 2011 activez în domeniul construcțiilor ecologice, construind și renovând pentru alții iar paralel am desfășurat o activtate intensă de (să-i zicem) educare a populației prin site-urile sus amintite, diferite rețele de socializare, mass media și prin organizarea diferitelor evenimente ca trainer (ateliere, seminarii). Fiind un om simplu ca oricine altul, mă întâlnesc cu majoritatea problemelor zilnice pe care le avem cu toții. Printre astea și faptul că nu am propria casă și nici posibilătăți finaciare de a-mi cumpăra sau construi una....până acum. De când lucrez în domeniul acesta, am întâlnit foarte mulți oameni și am văzut foarte multe lucruri care în alte circumstanțe nu le-aș fi văzut. Asta mi-a schimbat viața și gândirea. M-a făcut să las în urmă „turma” și să mă străduiesc să trăiesc și să ofer familiei mele o viață liberă, independentă și sănătoasă. M-a făcut să visez la casa noastră, la grădina noastră, la viața noastră. Pentru că se poate. Pur și simplu....din PĂMÂNT! Așa s-a născut (pentru noi) proiectul „COLIBA VERDE”12366568_1427781237251325_1721079232_n!                                

Coliba verde , pentru noi nu este (nu va fi) doar o casă, un obiect care-l cumpărăm, sau îl „contractăm”.   Va fi o extindere a familiei mele sau ba mai mult, va fi parte a familiei mele. Suntem conștienți că trebuie să o construim în așa fel încât să ofere adăpost familiei pentru zeci de ani, după construcție dar și de faptul că la rândul nostru va trebui să o îngrijim și noi când va fi nevoie.

După cinci ani de experiență în domeniu, am ajuns să mă gândesc cum să-mi construiesc casa din....NIMIC! „Nimic” însemnând bani, sau mai exact lipsa acestora, deoarece, da, facem parte din „majoritate”. Am gândit, „croit”  casa după mărimea și nevoile familiei, astfel rezultatul final fiind o casă de aproximativ 80 mp (parter 40 mp, mezanin 25 mp și cameră la etaj - turnuletul-aproximativ 16 mp), cu fundație de piatră, pereți din lut, acoperiș (probabil) din paie și după calculele mele nu voi depăși 4000-5000 euro. Ce m-a determinat să aleg acest sistem, care sunt avantajele, cât de eficient, simplu sau costisitor va fi le-am trecut și le voi discuta în continuare pe blogul personal „Coliba Verde din Ardeal”.

Așa cu spune și titlul, acest proiect nu este doar o casă. Este de fapt un întreg stil de viață. Este un proiect, unde cu familia mea ne dorim să trăim un stil de viață mai aproape de natură, liniștită, sustenabilă. Dorim să ne producem singuri hrana (în mare măsură;), să nu avem facturi, să ne producem singuri curentul electric, energia necesară pentru încălzire. Și toate astea într-un mod cât se poate de ecologic, economic. Țelul nostru este reducerea cât mai mult al cheltuielilor și a nevoilor dar totodată să avem un confort asemănător celor care trăiesc o viață modernă.

Știm că, atât casa, cât și drumul acesta pe care l-am apucat noi, acest nou stil de viață sunt lucruri la care aspiră multă lume și pentru care este nevoie de o oarecare experiență, dar mai ales curaj, sau hai să-i zicem nebunie (dar o nebunie frumoasă;). Știm că experiența noastră (oricum se va desfășura ea) va fi un exemplu pentru cei care vin din urmă și noi am vrea să-i încurajăm pe aceștia, să-i ajutăm. De asta am decis că vom deschide „porțile” proiectului nostru și vom primi pe oricine interesat de desfășurarea acestuia. Țin foarte mult să-mi implic familia (mă gândesc în mare măsură la copii mei) în acest proiect și recunosc că a fost o vreme când mă gândeam să nu public proiectul meu. Văzând interesul mare ( mai ales pe grupul de facebook administrat de mine) față de proiectul meu, am zis că ar fi păcat să nu mă întâlnesc cu acești oameni minunați cu care interacționăm virtual. Și până la urmă, orice ajutor este binevenit. Suntem sociabili, iubim oamenii, natura, animalele...tot ce este frumos.

Așadar, am hotărât împreună cu familia, că așteptăm cu inima deschisă pe oricine dorește să vină să ne cunoască, să ne ajute sau să învețe ceea ce noi deja am experimentat. Doresc să faca asta în mod organizat, nu aș vrea ca cineva să plece nemulțumit sau dezamăgit, dar nici eu nu aș vrea să nu-mi pot realiza planurile din diferite motive. Astfel, rugămintea mea este, ca cei care doriți să veniți să ne ajutați, să învățați, să-mi lăsați un mesaj privat pe pagina de facebook al proiectului sau să-mi scrieți pe adresa de e-mail colibaverdedinardeal@gmail.com. Vă rog să-mi lăsați neapărat un număr de telefon. Veți fi contactați și vom stabili toate detaliile.

Coliba Verde - listă activități, etape interesante la care puteți să ajutați sau să învățați

Iată o listă interesantă de etape (principalele) care s-ar putea să vi se pară interesante, la care poate ați dori să participați ajutând, învățând. Toate cele care sunt trecute mai jos sunt etape care pot fi experimentate practic, dar teoretic pot ajuta cu orice informație din domeniul construcțiilor ecologice

  • construire fundație din piatră uscat sau cu mortar de var
  • construire anexă din baloți de paie, sistem „Nebraska” (autoportant)
  • ridicare ziduri din lut cu tehnica cob (paralel lucrări la seră semiîngropată - pereți din saci umpluți cu pământ)
  • acoperiș tradițional din paie (paralel instalații electrice, sanitare)
  • finisări cu lut, cu var, tadelakt, podea din lut
  • sobă cu masă termică

Mai mult ca sigur că pe teren vor fi și alte activități care pot fi extrem de interesante. Lucrările vor începe după mijlocul lui aprilie (trebuie să fie suficient de cald ca să se poată sta la cort) și vor țineeee..... Ideea este că pentru noi cel mai important ar fi să terminăm casa în așa fel încât să ne putem muta cel târziu la sfârșitul lui septembrie în ea...deoarece, probabil pe timpul verii vom locui în corturi sau alte improvizații.

Deocamdată atât, dacă aveți întrebări sau nelămuriri, nu ezitați să ne scrieți. Puteți urmări și blogul nostru : www.colibaverdedinardeal.webs.com

Sănătate maximă și să ne vedem cu bine, János!

Tranzitia - miscarea despre care nu vei auzi la televizor

Posted by Coliba Verde (din Ardeal) on December 27, 2015 at 7:10 PM Comments comments (0)
Te întrebi ce fel de tranziție? Ce fel de mișcare? De ce ar trebui să apară la televizor? - treaba este simplă : imaginează-ți o balanță. Într-o parte stau bogații lumii în cealaltă parte stau săracii....sau, putem să spunem altfel : într-o parte stau cei care cred că banii înseamnă putere, bunăstare iar în cealaltă parte stau cei care cred că bunăstarea și sănătatea poate fi găsită în natură. Cea care ne-a dat viață și ne oferă toate soluțiile de a rămâne în viață...fericiți și sănătoși.



Ok, voi da dreptate celor care vor sări în sus și vor spune : „Dumnezeu ti-a dat viață, el te ține în viață”...ok, să aveți dreptate...atunci să nu uitați că tot El a creat natura (din punctul vostru de vedere), cea din care facem parte cu toții. Oricum, sunteți de acord că dacă se usucă oceanele, mările, râurile sau dacă ardem toate lemnele și nu mai cultivăm hrană sănătoasă, cu bani nu ne putem hrăni, nu-i așa? Deci avem nevoie de natură! Trăind în era consumeristă, majoritatea oamenilor au luat calea banilor : bani, bani și bani pentru a cumpăra asta, aia, totul. Avem senzația că dacă avem bani mulți, vom fi fericiți, vom avea o viață sănătoasă și lungă, deoarece nu mai depunem atâta efort pentru a ne produce cele necesare traiului.
O fi confortabilă viața asta bănoasă, dar sănătoasă nu e, asta-i clar. Odată că nu mai facem mișcările necesare unui corp sănătos, a doua oară cumpărăm aproape 100% numai produse sintetice. Știm cu toții că tot ce cumpărăm dăunează sănătății, dar tot nu facem nimic, decât să ne plângem că „statul nu face nimic pentru noi”.. Tema asta este lungă, și datorită internetului majoritatea dintre noi știm acum, că viețile noastre sunt vândute la...câțiva bancheri. Știm. Dar nu facem nimic. Ne este frică de schimbare. „- Să renunț la job și să nu am bani? VAi! Nu se poate așa ceva”! Asa că balanta in care stau bogatii atârnă mai greu in partea lor. Deocamdată....pentru că, totuși, din ce în ce mai mulți se (re)întorc în natură. Aceștia sunt puțin mai curajoși și încet-încet EVADEAZĂ înapoi la natură, în natură! Și asta o fac cu pași mărunți...de asta sunt în TRANZIȚIE!
Se mută de la oraș la țară, renunță la un anumit nivel de „confort” punând osul la producerea hranei și a celor necesare traiului și apoi mai fac un pas în care vor încerca să se desprindă de sistem....prin renunțarea la utilități (pentru că se poate să ai confort și fără), prin renunțarea de a cumpăra produse de la mari corporatii si căutând și încurajând comerțul local, etc. Un sistem infect care te face să crezi că vrea să te ajute, dar de fapt te face sclavul lui/lor prin manipulare, dezinformare. Nu vor avea bani, dar vor fi mai bogati.... Vor fi sau ar putea fi mai liberi. Proprii stăpâni. Desigur nu este ușor să faci asta singur și nici nu poți lupta cu arme împotriva lor. Pot fi învinși doar dacă suntem din ce în ce mai mulți care le întorc spatele. Asadar ar fi bine să mișcăm balanța și să facem să atârne greutatea de partea „săracilor”.



Așa cum noi știm că ei ne consideră sclavii lor, și ei știu că dacă vom pleca din ce în ce mai mulți în partea cealaltă a balanței, îi putem învinge. Și de asta nu vom vedea nimic despre aceste exemple de tranziție la televizor, deoarece canalele sunt manipulete, controlate de ei. Apar totuși cazuri restrânse, prezentate drept „acțiune ecologistă”, „ciudățenii” sau cine știe ce alte titluri. Ceea ce nu se vede la televizor dar este o realitate este faptul că din ce în ce mai mulți români sunt în tranziție. Apar din ce în ce mai multe grupuri, sub diferite denumiri : „sat ecologic”, „comunități în tranziție”, „case naturale”, „banca oamenilor”, „wwoof romania”, „voluntariat”, „banca de timp”, „permacultură”, „troc”, „clacă” și multe altele. Toate aceste grupuri, sau cel puțin majoritatea, au câte un website prin care încearcă să se vină în ajutorul celor care sunt în tranziție. Încearcă încurajarea acestei mișcări. Oricare din denumirile enumerate (puse în ghilimele), printr-o căutare pe google vă va duce la site-urile care vă pot fi de folos. Nu vă fie frică, citiți, gândiți...și hotărâți în care parte a balanței vreți să fiți.

Tu ti-ai vazut casa....inainte sa o construiesti?

Posted by Coliba Verde (din Ardeal) on December 11, 2015 at 2:05 AM Comments comments (3)

     .Deși din articol s-ar putea să reiasă că nu-mi plac arhitecții, vă asigur încă din timp că nu e așa...doar că, eu personal nu simt nevoia să apelez la vreunul dintre ei și în afară de asta, la „coliba” mea - să o numim experimentală - nu e nevoie de arhitect, din punct de vedere legal. Să știți că e nevoie de arhitect, dar vă recomand unul 100% deschis la comunicare. De ce spun asta? Am întâlnit arhitecți care vor să-și lase propria amprentă pe casa TA, a celui care vei locui în acea casă, fără să țină cont de principiile de bază al construcțiilor ecologice. Cred că așa s-au născut „cutiile” așezate în locuri numite cartiere rezidențiale, sau care le vezi pas la pas. Amm întâlnit arhitecți dispuși la comunicare. Ori la o casă adevărată, la un cămin este nevoie de așa ceva, este nevoie de o STRÂNSĂ colaborare între cel care va locui în casă, cel care o proiectează (pentru a obtine autorizatia, pentru constructor, etc) si cel care va construi acea casă. Eu cred că sunt cazuri foarte rare când întâlnești o astfel de colaborare pe șantierele din România. Una peste alta, nu scriu acest articol despre arhitecti, ci vreau să vă spun că ar fi bine să mergeți la ei cu temele făcute :). Cu ecologia asta este putin mai greu, deoarece foarte putini arhitecti (cred ca pot sa-i numar pe o mana - si cu asta nu vreau sa supar pe nimeni) gândesc, proiectează casele după principii ecologice.

    Vă scriu toate astea pentru că și eu sunt la faza de „proiectare” :). Nu aveam de gând să apelez la arhitecti, dar, totusi aveam o problemă : nu reuseam sa-mi „văd” casa. Am povestit mult cu sotia mea, ba ne-am si „tras de păr” până am reușit să „înghesuim” ceea ce ne doream într-o casă ecologică. Acesta este motivul pentru care vă scriu, să vedeți puțin șirul ideeilor, concepției, pentru că, din punctul meu de vedere, o casă ecologică înseamnă mult mai mult decât să o construiești din materiale naturale. Așadar, să le luăm pe rând :

   Pasul 1 a fost alegerea terenului ( despre care am scris AICI ), care, pentru noi este unul ideal și credem că ne ajută extrem de mult în construirea casei. Și sincer, fără să exagerez, de fapt nu noi am ales terenul ci acesta pe noi :). Având terenul, am început să ne gândim l a  c a s a   n o a s t r ă! Voi știți cât de mult însemnă să te gândești, să plănuiești propria casă? .....fără un leu în buzunar? Nu știu câți dintre voi ați simțit asta. Nu pot să zic că este o senzație de bucurie. Mai degrabă o senzație de libertate uriașă! Și au început să curgă întrebările : cât de mare, din ce materiale, ce aspect (design)? Personal sunt adeptul spatiilor deschise, imi place traditionalul (indiferent de zonă;), imi plac formele organice. Ceea ce știam era că trebuie să eliminăm la maxim cumpărăturile, altfel nu avem șanse să avansăm, vrem o casă care să nu pară „ciudată” localnicilor dar să avem și forme organice, vrem ca aceea casă să fie extrem de eficientă după ce ne mutăm, ieftin de întreținut. Un aspect extrem de important era faptul că nu vrem să ne bazăm pe ajutoare (dacă va veni cineva va fi binevenit, bineînțeles) dar mai ales nu am vrea să ne gândim să plătim „meșteri”, „specialiștI”. Pe scurt, trebuia să ne gândim la materiale, tehnici cu care pot lucra inclusiv copii, dacă au chef. 

    Cu toate aceste gânduri și întrebări în cap, încet încet am începum să desenăm...diferite forme. Știți, în plan este ușor de desenat, dar am ajuns la punctul in care mă gândeam „intens” la arhitecti : „ ce bine ar fi ca cineva să-mi deseneze casa si in 3D” :) ...nu reușeam să o văd...și nu mă simțeam în largul meu. Plus că aș fi vrut să arăt casa și soției mele. Dar nu mă dau bătut ușor niciodată :). Pe internet am cerut ajutor, programe de proiectare (care de altfel le stiam, dar ma gandeam poate mi se recomanda ceva mai usor). Ei, am descărcat câteva dar mă enervau...trebuia să învăț să lucrez cu ele și nu aveam răbdare. Niciodată nu am fost bun desenator, dar am zis mai bine mă străduiesc să învăț să desenez decât să fac și asta pe calculator. Și încet, încet, căsuța noastră a început să fie vizibilă. Prima dată am folosit caiet studențesc cu pătrățele, și am considerat patru pătrățele fiind egale cu un metru. Așa a iesit primul desen in plan, care, cu ajutorul unui liniar l-am transpus pe o foaie A4 : 



Ideea era așa : ca să păstrăm liniile tradiționale, aveam nevoie de forme dreptunghiulare, dar să împăcăm și capra și varza, bucătăria am făcut-o rotundă :) Noi considerăm că o casă bine gândită, trebuie să țină familia împreună, așa că am considerat că la parter va fi zona dedicată familiei. Din cauza costurilor (de construcție, apoi de întreținere, consum) nu am vrut o casă mare, așa că am ales un dreptunghi de 8x4 si un cerc de 4m diametru (spatii utile - peretii vor avea minim 50 cm). Am tinut mult ca bucătăria și baia să nu fie departe : astfel va fi nevoie de mai puține țevi și încălzirea apei calde pentru ambele încăperi va fi mai la îndemână. Ceea ce am uitat să scriu pe plan este că soba se află lângă ușa băiii (va mai fi si un aragaz pe butelie). Soba va fi una multifunctională : ar trebui să încălzească toată casa, să se gătească pe ea și să facă și apă caldă...dar astea trebuie să le discut cu prietenul meu sobar :). Mi s-a părut important și necesar un hol, care să impiedice schimbul de temperaturi bruste la intrare/iesire din/in casă. Deși întodeauna am fost fanul caselor din baloți de paie, în timp am realizat că cel mai la îndemână (ieftin) este să lucrez cu pământ și am ales să construiesc casa cu tehnica cob ( cititi aici mai pe larg despre cob), mai puțin zidul lung dinspre nord, care va fi din baloți de paie. Dar toti cei care au raspuns corect la „concursul” lansat de mine într-un articol precedent, ați intrat in joc si candva ne „adunam” si tragem la sorti :)


Întodeauna spun că este mai costisitor să-ți faci o casă ecologică cu etaj sau cu mansardă. Asta, mai ales datorită costurilor de termoizolare între căpriori. Cu toate aste, noi vom locui sub acoperiș, acolo unde va fi un mezanin, iar deasupra bucătăriei un etaj, o cameră. Spațiile sunt minime, deoarece credem că e doar loc de odihnă, de somn, iar pentru asta nu ai nevoie de spatii mari. Multă vreme am fost convis că voi încerca să investesc mai mult in cherestea, ca să fac acoperisul suficient de rezistent ca să termoizolez cu baloți de paie. O vreme m-am gândit și la stuf, dar din păcate nici acesta nu e ieftin, si in zona in care doresc sa construiesc nu este suficient. In final am ales tot o metodă tradițională, ieftină și voi avea un acoperiș din paie, gros de 80 cm...cu asta cred că rezolv și învelișul și termoizolația. În interior voi pune pe căpriori o folie anticondens si rogojină de stuf (este de calitate foarte bună și ieftină la Bors, Bihor). Camera de la etaj mi-am dorit-o deoarece voi avea o priveliste superbă in fiecare zi cand ma trezesc.  :). 

Eu cred că este o combinație bună între traditional (specific zonei) și forme organice. Spatiile nu sunt mari, deci sper să pot încălzi cu o sobă ( cu masă termică). La finalul articolului as vrea să adun putin câteva lucruri importante, care nu stiu daca au reiesit din cele scrise mai sus :


1. Gândește-ți casa din timp...fiecare părticică

2. Desenează, folosște-ți imaginiția, lasă mâna liberă.

3. Pentru a realiza dimensiunile foloseste-te de o foaie cu patratele si compara cu spatiile in care stai

4. Poti construi o casă chiar tu. Gândește, experimentează ce îți este cel mai la îndemână și cu aia să lucrezi

 

Sincer, eu mi-am propus să mă încadrez în maximum 5000 ( cinci mii ) euro. Cum este posibil? Fundatia va fi din bolovani (care sunt deja pe teren si in apropierea acestuia). Majoritatea peretilor am sa-i fac din lut, iar lutul imi va fi chiar sub picioare ( Vezi aici ). La această tehnică nu e nevoie de cherestea. Deoarece voi avea acoperiș din paie, acesta nu este scump, iar structura acoperisului din paie este una dintre cele mai simple posibile. Din cele aproximativ 13 geamuri ale casei, doar 3 sau 4 vor avea tamplarie ( ca sa se poata deschide), restul vor fi incadrate in structura casei (tamplaria este foarte scumpa, sticla de termopan nu). datorita spatiilor deschise, pot face curent pentru aesrisire foarte usor, in toate directiile. In mare măsură imi doresc să construiesc casa cu familia, nu prea vreau să dau bani pentr forță de muncă. Dacă voi pimi ajutor de la cineva, cu mare drag voi ajuta la rândul meu.

Acum, având aceste desene, schițe, nu numai că am reușit să „intru”, să-mi văd casa (înainte de a fi construită;), dar parcă deja si simt miros plăcut de paie, lut, lemn...căldură, armonie...copii jucându-se în timp ce îmi îmbrățișez soția, savurând un ceai bun :). Pentru noi, urmează un alt pas în construirea casei, care va fi realizată împreună cu familia în vacanța de iarnă. Este, sau poate fi un pas extrem de important, dar la fel de exterm de puțini trec prin această etapă, pe cât de importantă, pe atât de frumoasă......vă las să ghiciți :)

Detergent natural....din castane. Cateva detalii despre acesta.

Posted by Coliba Verde (din Ardeal) on November 5, 2015 at 5:15 AM Comments comments (1)

Dragi prieteni! Nu scriem aceste lucruri pentru că suntem atât de inventivi și creativi încât să așteptăm aplauzele voastre. Nu noi am inventat cele despre care vă scriem. Noi doar le-am studiat, încercat și le-am adaptat nevoilor noastre. Ceea ce scriem este experiența noastră (care pot fi considerate sfaturi), și de ce nu o bibliotecă personală. :). Oricum, le scriem și noi cu gândul ca aceste rânduri să ajungă și la oameni care prima oară „aud” așa ceva și să le fie de folos :)

Atât de mult suntem îndoctrinați, învățați să producem încât uităm de sănătatea noastră și de faptul că nu trebuie neapărat să facem și să cheltuim bani. Sunt soluții pentru un trai confortabil, direct din natură.

Ne-am tot gândit că dacă ne mutăm pe terenul pe care urmează să ne construim casa, un teren „virgin” într-o oarecare măsură, fără prea multe urme de poluare, ar fi păcat să mergem noi acolo și să începem să poluăm. Iar poluarea poate să fie și o banală spălare cu mașina de spălat, în momentul în care acesta aruncă apa cu care s-a spălat hainele. O apă în care se amestecă detergenți sau alte substanțe „necesare” spălării.  Căutările noastre vin și datorită faptului că deja ne-am învățat lecția că natura ne oferă soluții complete pentru un trai confortabil și datorită faptului că tot căutăm soluții alternative, ieftine pentru traiul nostru. 

Prin căutările noastre la soluții ecologice de spălare a hainelor, cea mai simpatică și cea mai la îndemână soluție ni s-a părut cea cu castane sălbatice..A fost singura care am încercat-o și ne-a mulțumit atât de mult încât nu am mai experimentat altceva. Dar dacă aveți idei mai bune, nu ezitați să ne scrieți :).


Iată, în cele de mai jos, cum folosim castanele, cum le pregătim penru spălat : 

În primul rând este bine de știut că miezul castanelor au conținut ridicat de saponine triterpenici ( sunt compuși chimici prezenți în plantele terpenoide. Astfel de familii sunt : Apiaceae si Pittosporaceae).  Saponina este o substanță de origine vegetală care, în contact cu apa, formează o spumă abundentă și persistentă. Este folosită la fabricarea cosmeticelor, a băuturilor (ca agenți de spumare) și a filmelor fotografice, în ind. minieră și în medicină. (nu știam astea, am găsit informațiile pe wikipedia). 

Castani sunt aproape oriunde în România, sunt gratis (trebuie doar adunați), se poate stoca ușor, în agățați în saci ventilați.

Prepararea castanelor pentru spălat :

Important de știut este că nu e nevoie de coaja castanelor, doar de miezul acestora. Sunt mai multe variante de a le folosi, Maria a ales varianta în care aceștia sunt fierți. A decojit 5 bucăți cu cuțitul (relativ ușor), i-a tăiat în 4-5 bucăți și a pus castanelel la fiert, în apă fierbinte. A folosit un litru de apă. A lăsat castanele să fiarbă aproximativ 10 minute, după care a lăsat să se răcească și l-a strecurat. Lichidul (oarecum asemănător cu leșia) este ținut în frigider. Această cantitate este suficientă la aproximativ 5-6 spălări. Citeam că este recomandat să folosești cam 100 ml la o spălare, dar având castane din abundență, nu ne uităm la cantitate. Rezultatul afost imediat vizibil, mai ales pe pantalonii băiatului cel mare, care și-a murdărit genunchii pantalonilor cu iarbă. Culoarea verde a ieșit după spălarea cu acest „detergent” :). Spală foarte bine, chiar și la diferite temperaturi. Pentru clătire, noi folosim oțet. Hainele nu au „mirosuri plăcute”, dar nici de chimicale :). Au miros de prospețime în adevăratul sens al cuvântului, mai ales că acum e mai răcoare afară. :)

O altă metodă de spălare cu castane este să pui acestea la înmuiat pe durata noptii (3-4 bucăți), a doua zi să le pui într-un săculeț de pânză (sau chiar si șosete) și să arunci săculețul printre haine. Poate fi refolosit de câteva ori. Unii au încercat chiar și cu coaja pe ea (au crestat castanele în mai multe locuri) dar aici deja părerile sunt îpărțite, unii spunând că au rămas urme de culoare maronie pe haine, din cauza cojiii. Alții au spus că nu li s-a întâmplat acest lucru.

În orice caz, nu vă așteptați la minuni. Cu această metodă, poți spăla „murdării” obișnuite, dar pentru pete încăpățînate (de exemplu ulei de motor) tot ai nevoie de soluții mai eficiente. Pentru cei care au mania albului imaculat, recomandăm să adauge pe lângă castane și o lingură de bicarbonat.

Un alt sfat bun, cred că ar fi să alegeți castane de undeva unde nu circulă multe mașini, unde nu este mult praf.

Sănătate maximă vă dorim!


Planuim sa ne construim o sera semiingropata! Iata cat de multe avantaje are :

Posted by Coliba Verde (din Ardeal) on November 5, 2015 at 3:20 AM Comments comments (108)

Dragi prieteni! Nu scriem aceste lucruri pentru că suntem atât de inventivi și creativi încât să așteptăm aplauzele voastre. Nu noi am inventat cele despre care vă scriem. Noi doar le-am studiat, încercat și le-am adaptat nevoilor noastre. Ceea ce scriem este experiența noastră (care pot fi considerate sfaturi), și de ce nu o bibliotecă personală. :). Oricum, le scriem și noi cu gândul ca aceste rânduri să ajungă și la oameni care prima oară „aud” așa ceva și să le fie de folos :) 

Într-un articol precedent v-am scris că ne vom construi casa din lut (cel puțin, cred că am dat de înțeles :) ;) deși, sunt  și mereu am fost fascinat de casele din baloți de paie.  Faptul că, totuși am ales să construim o casă din lut (cu tehnica „cob” ), nu este întâmplători, fiind mai multe motive. Una dintre motive este fatul că lutul pot să-l obțin chiar de pe pământul meu, este aproape gratis, ba mai mult nu trebuie nici măcar transportat. Ca să nu mai spun că oricum excavam (din diferite motive) acel pământ, deci dacă nu l-as pune în pereți, ar trebui să fac ceva cu acesta, care poate fi costisitor.

Asa cum am scris in primul articol, dorim să trăim o viață care mulți dintre noi o cunosc sub denumirea de „off-grid” (în afara sistemului, autonom, etc), iar în această privință ne-am propus să atingem două țeluri : 1. să reducem cheltuielile noastre cât se poate de mult (renunțând la cumpărături, obiecte absolut inutile), 2. să ne folosim de resursele naturale și să ne producem singuri lucrurile de care avem nevoie pentru un trai confortabil : căldură, electricitate, hrană, etc. Ca să vă faceți o idee, planul nostru este să avem panouri fotovoltaice (dar sincer voi încerca să găsesc o soluție de a avea electricitate continuă, fără a fi nevoie de stocare, bateriile fiind scumpe și poluante), în loc de frigider, plănuiesc o pivniță rece, funcțională,  să captăm și să refolosim apa de ploaie și de la baie (nu folosim detergeti pe bază chimică;), să avem propria grădină și livadă cu toate legumele și fructele necesare cae să ne asigure o parte a hranei pe durata iernii. Ba mai mult, pentru a prelungi durata de producție a legumelor, am decis să ne construim o seră. O seră semiîngropată.

Imaginea este doar ilustrație! Sursa imaginii : www.thereadystore.com


După ce am luat decizia de a avea o astfel de seră, încet-încet  vedeam o grămadă de avantaje ale acesteia. Apăreau aceste avantaje și datorită faptului că plănuim o seră semiîngropată chiar în continuarea casei, o parte a casei unde eu plănuiesc o toaletă compost. Avantajele apăreau datorită faptului că o plănuim semiîngropată. Iată cum o gândesc eu : dimensiunea aș vrea să fie de 10 x 5 x 1.3 metri. Stratul vegetal de deasupra, de cca 30 cm , o pun separat iar restul, încă 1-1.20 metri adâncime excavez și pun separat față de stratul vegetal, care ajunge înapoi pe fundul serei. Astfel voi avea pământ vegetal la o adâncime de 1-1.2 metri, sub cota de îngheț.  Teoretic, și umezeala solului va fi mai optim la această adâncime. (cei care își pun întrebarea dacă nu voi avea o piscină în loc de seră, să nu își facă griji, deoarece intenționez să drenez tot terenul, apa fiind direcționat într-un iaz...natural, bineînțeles). Infiltratiile nu vor inunda sera...vor iriga. Podeaua (să-i zic asa) serei va fi usor in cadere, in panta si in cel mai adânc punc voi ingropa un vas. Probabil ca apa se va aduna aici.Un avantaj îmbucurător al serei semiîngropate, pentru noi se datorează (cum spuneam și mai sus), faptului că va avea perete comun cu partea din spate a casei, acolo unde va fi toaleta compost. Astfel, pot să extrag compostul foarte ușor. Intenționez să acopăr sera cu parbrize de camioane sau folie....depinde de bugetul din momentul respectiv, dar în timp cu siguranță vor fi parbrize. Plănuiesc să am o sobă în seră cu care să mai încălzesc aerul din când în când, iar hornul acestuia va fi dirijat în casă, sub cadă, astfel va ajuta la încălzirea apei. Am de gând să pun două trei rezervoare în seră, în care voi aduna apa de ploaie de pe acoperiș și de la baie. Cu apa de la chiuveta din bucătărie mă mai gândesc unde să o dirijez, deoarece acesta va conține cu siguranță și materiale organice care ar putea să provoace miros apei stocate. De asemenea, mă gândesc ca pivnița să fie de fapt în vecinătate cu sera, astfel vom avea acces direct din casă în seră și în pivniță fără să ieșim afară în frig.

Imaginea este doar ilustrație! Sursa imaginii : www.thereadystore.com


Desi nu am amintit încă, dar cred că v-ați dat seama deja că una dintre principalele avanteje ale serei semiîngropate este, (va fi) faptul că voi avea materialul necesar pentru ziduri extras chiar de acolo, de lângă casă. Tot ce mă va costa, va fi utilajul. Unui bun prieten am promis că-l ajut să-și construiască o casă din baloți de paie, iar el, la rândul lui mi-a promis în schimb un mini-excavator, artizanal, dar numai bun pentru ce îmi doresc. Adică s-ar putea să mă coste doar combustibilul.... :)

Nu credeți că sunt soluții cât se poate de simple? Trebuie să recunosc că acestea sunt doar planuri deocamdată, nu sunt expert în asta, deci s-ar putea să greșesc în planurile mele. Vă rog, să vă simțiți liberi și să adăugați sfaturile, întrebările voastre chiar aici pe blog, sub articol. 

 

 


Din ce materiale sa ne construim coliba, casa noastra ecologica

Posted by Coliba Verde (din Ardeal) on October 20, 2015 at 5:20 PM Comments comments (15)

...după ce știam că vrem să trăim un stil de viață în armonia cu natura și am găsit terenul ideal pentru ceea ce ne doream, am început să ne gândim din ce în ce mai mult la casa care dorim să ne-o construim. Deși nu aveam bani puși deoparte și trăim doar din ce câștigăm prin / la muncă, ne permitem să ne gândim la viitoarea noastră casă...și credeți-mă, nici măcar nu ne-a trecut prin cap să apelăm la vreo bancă sau orice alt împrumut. Ne gândim că dacă e să fie (construirea casei), va fi și că tot ce avem nevoie era să ne dorim acest lucru :). Pentru noi o casă ecologică înseamnă așa : foarte bine termoizolată, pereți care respiră (trece umideitatea din casă prin acesta), eficientă energetic cât stăm în ea și bineînțeles ieftină. De asemenea vrem să nu poluăm nici la construcție dar nici după o eventuală părăsire (în timp) a casei, sau să nu se fi poluat când s-au fabricat materialele. Deasemenea, avem de gând să implicăm toată familia la maximum (fără a forța nota în ceea ce privește copii) și să ajutăm alți oameni care la rândul lor ne vor ajuta la construcția casei noastre. Deși noua lege cere să aganjezi o firmă pentru construirea propriei case, mai mult ca sigur vom căuta „portițe” pentru acest lucru. Pentru mine este ca și cum aș chema un „specialist” să-mi mai facă un copil :P! Asa că nu, multumesc! Eu cred că pentru nimeni nu ar trebui să existe „nu pot” sau „nu stiu” în acest domeniu (atâta  timp cât nu ai probleme medicale). Eu cred că, cuvintele potrivite sunt „nu vreau”, „nu am timp” sau „nu am chef”. Asadar punând la grămadă toete aceste lucruri, știam că soluția va veni de la natură. Studiind mult pe internet si din carti, dar si practic am învățat că sunt foarte multe soluții de a construi cu materiale naturale : case din baloți de paie, case din ameste de lut si paie, case din chirpici, paiantă, „cob” (acelasi amestec ca si la chirpici dar se lucrează cu material umed si nu cu caramizi uscate), case din lemn (grinzi, busteni, „cordwood”, case sub pământ (bordeie sau „hobbit” ), case din saci umpluti si cred că lista ar putea continua :). Mai multe detalii despre aceste tehnici puteti găsi pe site-ul www.casenaturale.org 

Pe teren sau în apropierea acestora având majoritatea materialelor enumerate, trebuia doar să găsesc soluția optimă pentru noi, pentru casă (ca acesta să fie ecologică ). Unii ar zice „esti norocos, ai de toate”, dar cred că oricine poate avea acest noroc. Depinde de fiecare ce-si doreste. 

Initial eram (pentru multa vreme) „fan” al caselor din baloti de paie. Faptul că se lucrează repede, că termoizolează bine erau argumentele care m-au convins. Știam în sinea mea că are concurență bună prin casele de lut construite cu tehnica „cob”, dar refuzam să cred. :). Toate astea până am participat la prima casă construită din România, construită cu această tehnică. Cu fiecare zi care trecea, rămâneam uimit de simplitatea acestei tehnici, de eficiența acesteia, de rezistență și de ce nu de frumusețea acestei tehnici. Sunt puține metode de a construi o casă chiar cu copii tăi. Iar fiica mea de 7 ani si baiatul de 9 ani adoră să mă ajute. Cred că este foarte important ca ei să se implice...și credeți-mă, le place! La nici o altă tehnică nu-i poți implica deja de la fundație. La majoritatea tehnicilor, structurilor este nevoie de lemn sau materiale grele (un balot de 15-20 kg poate fi obositor sau greu chiar și pentru unele femei ). Mă rog. Ideea este că foarte mult am oscilat între paie, lut sau amestecul acestora : 

  • 1. Casă din baloți de paie - mi-ar fi plăcut să mă mândresc cu prima casă din baloți de paie cu pereți autoportant, dar în zona în care construiesc este multă zăpadă, multă greutate. Plus că trebuia să aduc baloții de la minimum 15 km, și accesul camioanelor pe teren este destul de dificil. Să lucrezi doar cu familia în cazul acesta ar fi destul de greu pentru toată lumea. Dacă aș face cu structură, ar intra cam mult lemn. Costisitor pentru mine. În cazul acesta avantajele ar fi rapiditatea, termoizolatie extrem de bună și faptul că nu mi-ar fi trebuit apă decât la tencuieli. Dezavantajele ar fi fost poate transportul, manipularea si riscul de a nu gasi baloti ideali la timp, plus atentia maximă necesară pentru a evita puntile termice)
  • 2. Tehnica de amestec : paie și lut (a nu se confunda cu „light -straw”-ul, puteti vedea in filmuletul acesta despre ce vorbesc) - se amestecă paile cu lutul și se pune materialul cu furca. Cunosc personal oamenii din filmuleț și stiu exact că lor ( o echipă de 4 persoane) le ia 9 ( nouă ) zile lucrătoare pentru a ridica 40 - 50 metrii lineari de pereți la înălțimea de 2.7 - 3 m. În trei etape a câte 3-4 zile. Se pune un metru înălțime și aproximativ 1 metru lățime. Fiecare etapă se lasă să se usuce și la momentul oportun se taie „mustățile” peretele râmînînd cu o grosime de 70 cm. Casă de lut cu foarte mult paie. Pereții sunt autoportanți! Și masă termică, și termoizolație. Îmi surâde foarte mult ideea. Însă văd două dezavantaje în ceea ce mă privește : necesită foarte multă apă, foarte mult paie, muncă scurtă dar extrem de intensă ( spun eu ), ceea ce poate fi cam greu pentru familie ( cei care pun materialul pe perete, stau aproape toată ziua îndoiți). Avantaje : repede, autoportant, termoizolant, omogen
  • 3. Lutul,  tehnica „cob” - o tehnică care am îndrăgit-o foarte mult - am 3000 mp de teren. Am nevoie de fundație, iaz, seră semiîngropată. Deci pământul este gratis, de pe teren. Paie nu trebuie mult. Pereți autoportanți, solizi, structură monolit. Tot ce trebuie să am în vedere este ca pereții să fie suficient de groși ca să nu se întâlnească (în perete) frigul cu căldura să nu facă condens. Pentru asta trebuie să fac pereții suficient de groși, minimum 60 cm. Așadar avantaje : material este local, familia poate ajuta la maximum, ieftin (doar excavarea trebuie plătită;), autoportant, plăcut de lucrat cu pământul, si nu în ultimul rând foarte sănătos, benefic corpului. Dezavantaje : poate dura  în timp, uscare greoaie (mai ales dacă prinzi un anotimp ploios).
Așadar am ales ( că m-am hotărât ) că voi construi casa cu una dintre aceste tehnici. Ceea ce mai știu este că fundația o voi face din bolovani mari, acoperișul aș vrea să-l fac din lemn tăiat la rărirea pădurilor (!), iar învelitoarea va fi țiglă ceramică refolosită. Celelalte detalii le veti afla mai tarziu, deoarece în continuarea povestii vreau sa scriu despre design-ul casei. Cred că este un aspect extrem de important la casele ecologice.
Pentru cei care au observat că nu am amintit de ciment și câteodată am folosit  cuvintele „fără structură”, nu are rost să-mi scrieți că mă ia miliția, că un pumn de ciment și câteva bețișoare tot pun acolo, undeva...la vedere :)

PS. : Nu ați aflat cu ce tehnică îmi voi construi casa? Mă gândeam să ne jucăm un pic și să vă las să ghiciți. :) Printre cei care se implică tragem la sorți iar câștigătorul va fi ajutat cu consultanță din partea mea....dacă e nevoie :)

 

Cum am ales terenul ideal pentru coliba noastra...

Posted by Coliba Verde (din Ardeal) on October 20, 2015 at 3:30 PM Comments comments (1)

Povesteam într-un alt articol cum am ajuns să ne gândim și să facem pasul pentru un alt stil de viață, unul mai apropiat de natură.

Trăind la oraș - oarecum nomad, ca să zic așa, deoarece ne mutam des în chirii și eram departe de părinți - ne era totuna în principiu unde ne alegem terenul. Eu, bărbatul din casă, muncind în domeniu, am primit câteva oferte (terenuri) în diferite locuri ale țării. Știm cu toții că țara asta este frumoasă, oriunde te-ai duce (eu am avut plăcerea să o văd, aproape toată, de pe bicicletă ;) ) și dacă vrei să te stabilești undeva este greu de ales „cel mai frumos loc”. Discutând în familie, am decis să alegem cu inima și în acest caz inima mea mea a fost mai puternică și a fost cel care a ales. Un loc care era aproape de locul în care am copilărit, dar totuși am căutat (o altă ) chirie pe o rază de aproximativ 30 km. Gândul nostru era să închiriem o casă cu grădină, apoi să cumpărăm un teren. Am găsit chirie într-o zonă muntoasă (nu foarte înalti - 1000 m înălțime cel mai apropiat vârf), o zonă foarte apreciată de turiști mai ales pentru efectul terapeutic. Asadar, iată-ne departe de orașul poluant, într-un loc unde era aer curat, sănătos. Eram bucuroși. Urma să vedem de teren.

Ieșeam foarte des cu familia pe dealurile din apropiere. Vedeam loturi de teren foarte frumoase. Ne plăcea. Visam. Prețurile erau satisfăcătoare pentru noi. Vreau să vă spun că, aveam de gând să căutăm teren extravilan. Intenția noastră era să nu depindem de diferite retele : electrica, e-on, canalizare, etc. Știam că nu avem nevoie de aceste „elemente de lux” și putem în timp să ne producem aceste necesități. Cel mai imortant era să alegem terenul în așa fel încât să avem cât mai multe resurse naturale : apă, vânt, dar mai ales soare. Totodată nu am vrut să fie foarte departe de localitate, ba mai mult să putem accesa ușor (ne gândeam mai ales la școală ). Hmmmm...cam multe la un loc. Este ca și cum ai căuta soțul sau soția ideală :). Există, dar puțini o / îl găsesc .

În principiu căutam terenul după următoaele criterii : să avem apă (izvor și/sau pârâu era ideal, dar ne mulțumeam și dacă puteam să ne facem o fântână ), să avem deschidere spre sud (ca să ne ajute în iernile reci, să avem cât mai multă lumină și căldură naturală ) , să nu fie foarte izolat (pentru noi si pentru copii), să nu fie scump (bugetul fiind doar ceea ce câștigam, neavând bani puși deoparte).

Ne-am interesat de la săteni. Ceva ceva era, dar actele nu erau în regulă. Ne-am interesat la primăria locală unde ne-au spus că nu este teren de vânzare pe raza localității (...ca după două zile să aflăm că cine va cumpărat câteva hectare și ne-a recomandat „să-i dăm 50 de lei la cel de la primărie că situația se schimbă” ). Ne-a indignat la maxim. Am decis că nu rămânem în localitate. Decizia a venit si pentru că pentru multi localnici deveneam „ciudati” :)

În 2014, cu alti doi prieteni si cu masina lor, am inceput sa ne cautam terenuri in satele mai retrase din zona. Pfff...cât de frumoasă-i țara asta când o iei pe cărări! Două săptămâni, zi de zi alegeam altă rută, alte localități, alți oameni. Rezultatele veneau. Si bune si rele. Într-una din zile am ajuns foarte aproape de o localitate unde stiam ca exista o casa din baloti de paie. Vroiam să o văd. Am ajuns într-un sat mic, părăsit, deși foarte aproape de un oraș. Direct, distanța era 15 km...peste un deal de 800 m înălțime, dar datorită drumului extrem de rău, accesul la sat este printr-un ocolis de 30 km, astfel satul devenind o fundătură. 46 locuitori are în total...poate cam tot atâtea case părăsite. Nu este magazin, scoala, etc. Curent este. Am ajuns aici, am văzut casa, am cunoscut proprietarii. Ne-am spus povestea si noi si ei. Eram pe „aceasi lungime de undă”. Ne-au tinut la ei peste noapte. A doua zi ne-au oferit teren. Una de 6000 mp si una de 3000 mp. Nu era scump dar ne-am inteles ca-i ajut la casa, altfel achit pretul terenului. Dar la cât de bine ne-am înprietenit, costurile nu mai veneu în discuție.

Terenul, deși ușor nordic, avea de toate : era extravilan, dar la 5 minute de ultima casă din sat, are formă dreptunghiulară și este parte dintr-o poiană de 2 ha, la marginea pădurii. Foarte aproape de teren sunt două izvoare care trebuie doar captate si dirijate în robinetii din viitoarea casă (mai mult ca sigur ne vom sapa o fantana), am toate materialele (80%) necesare pentru casă chiar pe teren, sau foarte aproape de acesta : piatră, bolovani pentru fundatie, pamant si paie pentru ridicarea zidurilor, lemn pentru acoperis si cu putin noroc tigla (ceramica) refolosita chiar in sat sau foarte aproape (30-50 bani/buc). Daca ma gandesc la termoizolatie (intre capriori) si lana de oaie este din belsug! Un alt aspect imposrtant este faptul că mai sus de noi nu locuiește nimeni, posibil poluator, iar noi ne-am promis că la rândul nostru nu vom deranja pe nimeni cu „deseurile” noastre. Terenul se află la aproximativ 600 m altitudine față de nivelul mării, deci numai bun pentru creșterea diferitelor plante necesare pentru trai.

În căutarea noastră am văzut si alt teren cel putin la fel de avantajos, dar am ales acest teren dintr-un motiv foarte foarte important : pe lângă familia (de altfel si ei veniti de pe alte meleaguri, familie cu cinci copii) care ne-a primit efectiv pe terenul lor (oferindu-ne această bucățică de teren), în localitate mai sunt alte două familii (venite de departe) cu aceeasi mentalitate si se pare ca urmeaza să sosesească încă o familie. Pe scurt, am simțit că am „picat” într-o comunitate în formare, o comunitate unde nu mai suntem „ciudați”. O comunitate unde am început să luăm în serios opțiunea de....„homeschooling” :)

Având terenul și locul unde ne simțeam ACASĂ, am început să ne gândim la „coliba noastră”...cu toate că bugetul nu s-a modificat. Dar știm că totul va fi bine, casa se va construi și nu va trebui să apelăm la „ajutorul” bâncilor. Despre casă, colibă voi scrie în articolele următoare :)


Cum am ajuns sa ne dorim o casa ecologica...un alt stil de viata?

Posted by Coliba Verde (din Ardeal) on October 20, 2015 at 3:25 PM Comments comments (0)

Anul 2011. Trăiam la oraș. Familie cu 4 membri. El și Ea în jur de 35 de ani și 2 copii ( 3 și 5 ani). Trăiam în chirie. De fapt în chirii. Visam la un salar mare, ca să „apucăm” credite suficient de bune să ne luăm o cămăruță. Ne-am născut la oraș am trăit în orașe, inclusiv în orașe mari. Studiile noastre sunt medii (liceu), iar pe lângă iubirea față de natură, doream să avem o viață „normală”, muncind, câștigând suficienți bani pentru a ne realiza confortul necesar și să putem să trimite copii noștrii la „cele mai bune școli”. Mulți vă regăsiți, nu-i așa? Ne-am angajat, ne-am luat credite (personale), munceam cu gândul că vine o perioadă când vom fi proprii șefi. Distracția noastră - pe lângă ture de ciclism și ieșiri în natură (pe lângă orașe, că bani nu aveam de excursii) - erau ieșirile la mall-uri, terenurile de joacă și diferite „festivaluri” aglomerate. Bineînțeles nu ne mai ajungeau banii, deși se mai întâmpla să se mărească salariul, să mai dăm o fugă în occident. Nu ne dădeam seama că facem parte dintr-un...joc de șah. Un joc în care eram doar niste pioni. Un joc în care inclusiv regele și regina sunt .... mișcate...de jucători. Jucători buni, deștepți.

Începeam să avem dificultăți deoarece nicicum nu ne ajungeau banii. Apăreau norii negri inclusiv în paradis...certuri. Chiar și unele mici probleme de sănătate (inimă;).....și a trebuit să ne gândim, să căutăm soluții să salvăm ce avem de salvat. Nu era târziu. Poate că acum și mai mulți vă regăsiți în aceste rânduri !?

Astfel ne-am gândit că dacă tot ni se duc banii pe „confort” (facturi, utilități, chirie, grădiniță 2 copii, hrană - de multinaționale, bineînțeles, etc.), am căzut de acord că avem doar o soluție : reducerea cheltuielilor. Cum puteam face asta? În primul rând să ne procurăm singuri hrana. Nu aveam pământ, nu am moștenit. În continuare mai puteam reduce cheltuielile dacă copii noștrii ajungeau să fie educați în instituții mai puțin costisitoare, renunțarea la unele bunuri de lux (masina oricum nu aveam), cum ar fi abonament (complet) la cablu, bilet sau abonament la transport in comun, etc.

Soluția optimă - pentru noi - a fost mutarea la țară! Rezultatele s-au văzut imediat : copiii erau liberi in timpul zilei, aproape oriunde în sat, fără supraveghere strictă și îndeaproape din partea noastră, costurile de chirie mult mai scăzute, propria hrană (sănătoasă de data asta, bineînțeles), începeam să ne facem (alte) planuri...din nou. Ca atunci când ne-am căsătorit :). Pentru „educarea” copiilor (scoala, gradinita) costurile au scazut aproape cu 80%. Ciudat, dar oamenii te salutau pe strada, desi unii se uitau ciudat :). Pe lângă aceste lucruri bune care apăreau, bineînțeles că erau și unele probleme la care nu ne-am așteptat și nu erau calculate în momentul în care am ales acest pas : nu aveam baie și făceam baie la lighean (cădiță;), pentru copilul mai mare a fost realmente un șoc, în casă erau șoareci, noaptea trebuia să pui lemne pe foc, și încă altele câteva...dar erau numai chestiuni de acomodare, peste care am trecut.

Lucrând în domeniul construcțiilor (deja de vreo 6 ani), mi s-a ivit ocazia de a participa la câteva cursuri teoretice și practice în domeniul construcțiilor ecologice. Am acceptat. Era ceva nou și interesant. Vedeam o bună posibilitate de a porni o „afacere bună”. Însă a venit un alt moment important în viața noastră : o oportunitate de a ajuta o familie din occident (sot si sotie de cca 55 ani) - cu posibilitatea de a învata - la construirea unei case din baloti de paie. A fost prima casa din baloti de paie pe care am vazut-o.....dar si prima familie care traia dupa principii ecologice : fara deseuri plastice, toaleta compost, reciclare, permacultura, cu gandul si grja la semeni, etc. A fost un „click” important. Cu toate astea am venit acasa cu gândul de a porni o afacere bună din ce am învățat acolo : construirea caselor din baloti de paie. Am si facut repede un website (acum foarte vizitat) si am avut prima comanda, iar in primavara anului viitor am si construit o casa de acest fel in Romania. Nefiind foarte experimentat am si facut unele greseli -de care nu sunt mandru - dar, totodata incepeam sa realizez (încet încet) că o casă ecologică (în adevăratul sens al cuvântului) de fapt nu are de a face nimic cu afacerile, cu aceste interese....ci este un (alt) stil de viață. Un stil de viață mai bun decât cel pe care-l cunoșteam eu/noi până atunci. De ce? Pentru că am realizat că astfel protejez mediul, dar dacă vreau să protejez mediul nu ajunge doar să construiesc din materiale naturale, ci si prin activitatile mele ulterioare trebuie să o fac. Nu pot să stau într-o casă prietenă cu natura și eu să poluez cu deșeuri plastice, prin activități care necesită mult consum de energie. Nu mai vreau să cumpăr mâncare modificată de la multinationale (atata timp cat pot sa-mi produc singur o hrana sanatoasa pe propriul teren), nu vreau sa trag 6-9 litri de apa la toaleta doar pentru că m-am usurat (pot sa fac asta afara, in fundul gradinii, fara sa trag apa pentru care platesc si cand vine si cand pleaca pe teava), nu vreau sa-mi iau credite ca sa-mi construiesc o casa atat timp cat pot sa mi-o construiesc din materialele care le gasesc in natura, aproape de terenul meu....si exemplele ar putea continua. În continuare îmi câștig existența în domeniul construcțiilor naturale, dar nu aș mai numi-o afacere. Mai degrabă prefer să ajut oamenii cu cunoștințele mele în schimbul ajutorului, fie acest ajutor si sub forma de bani. Dar câștigul acesta îl văd acum altfel : un necesar pentru a acoperi ceea ce nu-mi pot produce și nu o avere care trebuie să o sporesc pentru a-mi reînoi lucrurile vechi (telefon, televizor, masina, etc). Preferăm să reducem costurile și să ne procurăm strictul necesar, dar telul principal este realizarea unui trai armonios impreună cu familia, aproape de natură, cu scopul de a ne educa cei trei copii (da!...când am realizat ca nu iti trebuie bani ca sa cresti copii, am ales sa mai avem un membru :) ;) sa iubeasca natura, sa o ocroteasca si sa invete ca noi am primit viata de la Natura si ea ne ofera tot ce avem nevoie pentru un trai sanatos si fericit.

Următorul pas a fost alegerea terenului (ideal) pentru acest nou stil de viață (nou pentru noi ) :) ...dar asta într-un articol viitor.



Rss_feed